Descriere:
A durat ceva timp (vreo două săptămâni, cred) în care am mai făcut diferite probe, dar acum pot spune că am reușit. Acest tutorial vine ca o completare a tutorialului "Conectare și control Invertor DEYE pe Modbus prin ESP la HomeAssistant", așa că, dacă nu înțelegi despre ce este vorba, îți recomand să te uiți mai întâi la acela.
După câteva e-mailuri înainte și înapoi cu cei de la DEYE, în încercarea mea de a rezolva problema valorilor de grid, m-am trezit la un moment dat în inbox cu un document cu toți registrii de grid direct de la producător. Avea mici probleme, cum ar fi faptul că nu părea actualizat la zi, dar era destul de clar încât să știu ce caut și cum. Așa că, odată ce am pus mâna pe acesta, în 45 de minute citeam și puteam seta toate valorile de grid fără probleme.
Apoi, am făcut o automatizare simplă în HomeAssistant bazată pe tensiunea bateriei și funcționează. Am setat ca, dacă bateria ajunge să coboare sub 50V, ceea ce pentru mine înseamnă că este aproape goală, să modifice limitele de grid să fie mai permisive. Iar la încărcare, când se trece de 52V, să le pună înapoi în limitele considerate de mine acceptabile.
Fișierul original, așa cum l-am primit (în chineză și parțial tradus în engleză), îl poți descărca de pe serverul meu dând click aici, fără probleme. Ca de obicei, mai jos am pus și varianta spicuită (am eliminat chestiile inutile pentru mine) și tradusă în română.
Una peste alta, așa cum am spus, cu o mică automatizare (puteam face direct în ESP asta... și încă mă gândesc că nu ar strica), am reușit să rezolv problema care mă enerva la culme și care era motivul pentru care eram aproape să renunț și să achiziționez alt invertor.
Așa cum am menționat, mă dezamăgește faptul că invertorul copiază tensiunea de la rețea. Înțeleg că trebuie să se conformeze normativului EN 50549 (UE) și ordinului ANRE 15/2022 (dacă nu mă înșel), dar, având în vedere că eu nu sunt prosumator, din punctul meu de vedere, este un nonsens.
Plus că, cel puțin cum văd eu lucrurile, dacă tensiunea iese din limitele de grid și invertorul comută pe OffGrid, dar în același timp ai și bateria descărcată, invertorul pur și simplu deconectează LOAD-ul. Eu consider că era normal fie să accepte valorile de pe grid așa cum sunt, fie să se bypass-eze.
Personal, în două luni de când am schimbat invertorul, am rămas fără curent pe load de vreo trei ori, de aici și nevoia de a rezolva această problemă.
Rămăsese o singură problemă: ToU (Time Of Use). Aici am avut din nou mare noroc cu ceea ce am primit de la producător. Așa cum bine știi, ToU are perioade de timp configurabile (și sunt șase la număr). Problema mea era că sunt prea leneș, nu am răbdarea necesară și nici nu vedeam util să schimb toate valorile individual, având în vedere că eu folosesc aceeași valoare pentru toate perioadele.
Așa că am rezolvat și această problemă simplu: mai exact, am folosit un singur senzor care citește valoarea primului timp, iar la modificare, intern în ESP, acesta trimite aceeași valoare la toate perioadele de timp din ToU. Pentru mine, este ideal și am putut face diferite automatizări utilizând acest senzor.
Poți să te întrebi ce treabă are și de ce țin eu morțiș să am valorile din grid într-un interval tolerabil. Ei bine, motivul e simplu: chiar dacă sună contra-intuitiv, o mulțime de electrocasnice care au motoare (mașini de spălat, frigidere, aparate de aer condiționat) nu mai funcționează corect sub 200 V. Sub această limită, cuplul motoarelor scade dramatic, ele trag mai mult curent ca să compenseze, se încălzesc și intră în protecție. Multe nici măcar nu mai pornesc.
Cele care pornesc vor trage automat un curent mai mare (nu mă refer la kWh, ci la amperaj), iar acest lucru duce la uzură accelerată și la scăderea duratei de viață.
Aparatele cu rezistență ( de exemplu boilerele ) funcționează și la tensiuni mai mici, dar puterea lor scade odată cu tensiunea, deci ciclul de încălzire al apei durează mai mult. Cu cât stă mai mult în funcțiune, cu atât consumul total de energie pe ciclu crește.
Aparatele electronice moderne sunt proiectate să compenseze scăderile de tensiune, dar mecanismul acesta nu le face deloc bine. Un PC care are nevoie de 200 W va cere exact 200 W, indiferent că îl alimentezi la 230 V sau la 180 V — doar că la 180 V va trage mai mult curent, lucru care solicită sursa și o încălzește suplimentar.
Exemple concrete din viața reală
– NAS-urile cu alimentator extern sunt extrem de sensibile la tensiuni mici. Am întâlnit situații în care la 180 V se opresc pur și simplu. Oprirea asta bruscă nu înseamnă doar un reboot — înseamnă risc real de sectoare corupte și defecte pe HDD-uri. Unitățile mecanice nu sunt făcute să suporte opriri de tensiune în sarcină.
– Routerele cu alimentatoare ieftine fac exact același lucru: sub ~190 V încep resetările aleatorii.
– Pompele de apă pot vibra, porni greu sau chiar se pot arde dacă tensiunea scade prea mult.
– Frigiderele și AC-urile au compresoare care pot rămâne blocate la pornire dacă tensiunea e insuficientă.
– Routerele cu alimentatoare ieftine fac exact același lucru: sub ~190 V încep resetările aleatorii.
– Pompele de apă pot vibra, porni greu sau chiar se pot arde dacă tensiunea scade prea mult.
– Frigiderele și AC-urile au compresoare care pot rămâne blocate la pornire dacă tensiunea e insuficientă.
Ce se întâmplă la tensiuni mari (peste 240–250 V)?
Dacă tensiunea trece de 250–255 V, apar alte probleme reale:
– sursele în comutație se încălzesc excesiv;
– becurile LED și electronicele ieftine crapă spectaculos;
– în carcasele alimentatoarelor apar tensiuni de lucru peste limitele proiectate;
– unele aparate se pot opri în protecție la supravoltaj;
– anumite electrocasnice pot vibra, zumzăi sau funcționa neregulat;
– motoarele proiectate pentru 230 V pot consuma mai mult și se pot supraîncălzi.
– becurile LED și electronicele ieftine crapă spectaculos;
– în carcasele alimentatoarelor apar tensiuni de lucru peste limitele proiectate;
– unele aparate se pot opri în protecție la supravoltaj;
– anumite electrocasnice pot vibra, zumzăi sau funcționa neregulat;
– motoarele proiectate pentru 230 V pot consuma mai mult și se pot supraîncălzi.
În cazul meu, tensiunea din rețea variază constant între 170 și 255 V, iar asta înseamnă că aparatele sunt stresate fie de subvoltaj, fie de supravoltaj.
De asta țin morțiș să am tensiunea stabilizată între ~200 și 240 V — intervalul în care toate echipamentele funcționează corect, eficient și fără să se deterioreze în timp
🎥 Urmărește și tutorialul video, unde îți arăt tot procesul, pas cu pas tot ce trebuie să știi pentru a face lucrurile ca la carte, fără bătăi de cap.
Totul explicat clar, pe înțelesul tuturor, fără termeni complicați și cu exemple din viața reală. 🎥
Ne vedem acolo! 😉
Tutorial prezentat de: Remus @ Tutoriale IT & Tech